Aikido

Despre aikido s-a scris de-a lungul timpului atât de mult, ca de fapt despre tot ceea ce a descoperit şi trăit omul, astfel, încât ne-ar trebui o viaţă în care să nu facem nimic altceva decât să citim. aikido a început prin a fi prezentat oamenilor de către fondatorul său Morihei Ueshiba, ca o Artă Marţială de Autoapărare Nonviolentă şi Necompetiţională.

     Prin cele două componente enunţate ca fiind esenţa prin care trebuie practicat aikido, Ueshiba a creat fără să ştie, sau conştient, unul dintre cele mai complete şi complexe sisteme de educare şi dezvoltare a omului.

      Prin modul în care a fost creat, prin faptul că a fost de la început titularizat ca fiind “Calea Armoniei Energiilor” şi mai ales pentru că a fost creat pe aceleaşi principii pe care le descoperim în toate structurile şi societăţile care au în vedere elevarea spirituală şi înălţarea omului la palierul de conştientizare a valorii creerii sale şi a încercării aflării răspunsului la o întrebare ce a preocupat nu numai pe filozofii tuturor timpurilor dar în general pe om.

      “Care este menirea omului în lume?”

     aikido răspunde prin forţa îmbinării mişcării fizice cu ezotericul, tuturor provocărilor prin care trebuie să treacă omul pe tot parcursul vieţii lui. Aceste principii care de fapt stau la baza creerii Universului sunt singurele care au rămas valabile şi inatacabile de nici o ştiinţă sau societate creată de om de-a lungul timpului şi a evoluţiei sale.

      Lipsa competiţiilor din aikido nu exclude manifestarea competiţiei în permanentă în tot ceea ce ne înconjoară şi în toate acţiunile noastre. Competiţia se manifestă începând cu interiorul nostru şi reflectându-se în exterior prin felul în care relaţionam cu noi înşine şi mai ales cu cei de lângă noi şi cu societatea în care trăim şi ne dezvoltăm.